Primavara mă sperie dar îmi place, e greu de explicat ce simt. Poate astenie, poate un anotimp care mă reprezintă. De cele mai multe ori am trecut prin primăvara singura....eu , soarele, cerul si gandurile mele. Ganduri si griji pe care le consider grele, sunt conştientă ca peste ani si ani îmi vor lipsi grijile si problemele de acum.
Asta este ultima primăvara din timpul şcolii mele, ultimul an de liceu. Am multe de spus dar vreau sa încep prin a descrie primăvara mea. Îmi amintesc cu groaza de anii trecuţi cand vedeam copacii cum infloresc si parcurile pline, aveam un sentiment trist. Eram retrasă si incercam doar sa înţeleg ce se intampla...pentru mine era greu , nu era o simpla primăvara sau nişte copaci
simpli care deveneau veseli. Toate schimbarile naturii mă făceau sa înţeleg viaţa, imi era de ajuns sa ma uit la o floare..intelegeam multe :D aveam impresia ca imi vorbeste:)). Tot primavara imi este o prietena buna, este singurul anotimp care ma ajuta, este singura perioada a anului in care pot face multiple modificari in viata mea. Imi dau seama ca nu am nevoie de asa multi "prieteni " langa mine si imi este mult mai usor sa renunt la ei, pot renunta mult mai usor la o relatie, ma consider realista. Iubesc primavara:)
Ultima primavara ca elev ...A trecut repede,imi amintesc ca eram cls a -IX-a ,am intrat cu frica in liceu si mi-am inatalnit colegii alaturi de care urma sa ma maturizez in urmatorii ani:D. Profesorii isi doreau sa faca din noi adevarati adulti:D....ce vremuri. De la diriga am invatat sa tac, si sa- mi urmaresc interesul;). Tot in perioada liceului am dat nas i
n nas cu dragostea:))..ce tragedie:)). Timpul a trecut repede, am plans, am ras, ne-am consolat intre noi.
Este ultima primavara ca elevi pentru noi..nu ne putem bucura prea mult, avem un bac care se apropie de usa si pe care trebuie sa-l primim cu bratele deschise:))
Ultima primavara este a povestilor si a dorintelor, povestim si ne amintim cu drag de anii ce au trecut , de toate clipele din liceu alaturi de profesori si colegi. Ne amintim de perioada in care ne in
dragosteam de 2 -3 ori pe luna :D iar apoi la fel de repede ne trecea.
Dorinte sunt multe; bacul, o facultate, un loc de munca si multe altele. Oare peste 10 ani ce vom fi? Imi doresc ca Dumnezeu sa le lumineze drumul in viata colegilor mei iar intr-o zi acel drum sa ne uneasca pentru a ne aminti de frumosii si scumpii ani de liceu.
Un comentariu:
Si totusi, urmeaza pagini ce trebuiesc scrise. Cat despre prieteni... cine seamana vant, culege furtuna :)
Trimiteți un comentariu