duminică, 17 octombrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
Primii pasi
În general copiilor le este teamă sa facă primul pas,probabil se tem ca vor cădea . Al doilea pas e un început bun, apare curajul si vointa. Urmatorii pasi sunt facuti cu mai multă încredere iar la puţin timp pot alerga fără frica. Toţi ne-am lovit de pasii vietii dar nu toţi am ştiut cum sa o luăm treptat pas cu pas. Cu siguranţa primii pasi au fost cei mai uşori. M-am trezit dintr-un vis..un vis frumos care a devenit coşmar peste noapte. Atunci am simţit ca mă pierd, îmi lipsea curajul si voinţă de a merge mai departe. Făceam un pas dar mă prăbuşeam, un pas greu, apăsător care uneori nu mă lasă sa dorm , simţeam ca-mi ia respiraţia. Îmi rămăsese credinţa în Dumnezeu, era singurul care stia ce am în suflet si cat de greu este sa merg mai departe. Am început sa mă rog pentru luminarea sufletului meu, făceam toate astea pentru ca trebuia...îmi era frica, îmi era frica ... Doream sa fiu iubită,nu neapărat de iubirea pe care o pierdusem pur si simplu sa fie cineva langă mine sa mă simt protejata si totodată sa daruiesc ce aveam mai bun (iubirea) unei persoane care o merită. Nu ceream decat sa fie langa mine. În acele momente de singuratate ieseam singura afara, asta mă linistea.Vantul..doar el mă necajea, îmi amintea de trecut, iar parul ce se lasa purtat de el mă făcea sa îmi doresc sa iubesc din nou, nici eu nu mai înţelegeam. Intr-o zi visul meu sau mai bine zis visul sufletului meu a devenit realitate. M-am îndrăgostit, dar aveam alte sentimente mult mai diferite. Eram bucuroasa ca sufletul lui m-a readus pe drumul ce bun. Langa el m-am simţit respectată, protejata..e mult mai bine:). Concluzie: Primul pas este întotdeauna greu, dar al doilea cu puţin ajutor din partea unui suflet bun devine mai uşor si mai sigur.
joi, 17 iunie 2010
Festivitatea de premiere
Cupa 5Licee-5Muzee a fost castigata de noi evident:D
Grupa 1 , Prof.coordonator Felicia Huides
Colegiul Tehnic Costin Nenitescu
Grupa 1 , Prof.coordonator Felicia Huides
Colegiul Tehnic Costin Nenitescu
Muzeul Satului
Am ajuns si la sfîrşit:), am lăsat ultimul pe lista acest Muzeu deoarece este singurul în aer liber, a venit primăvara si ne putem bucura de copacii infloriti, mirosul frumos al florilor si aerul curat. Gazda ne-a primit cu braţele deschise ba chiar si cei mici au fost încîntaţi de venirea noastra ..cocoşii:)) da cocoşii de la muzeul satului ne-au inveselit cu glasul si cîntecul lor. La acest Muzeu am văzut case vechi împreună cu tradiţiile si istoriile zonelor din România. A fost ultima vizita la Muzeu, urmează premiera care încă nu ştim unde va avea loc.
Muzeul Tehnic Leonida
Este situat în parcul Carol din Bucuresti. Vremea frumoasă parcă ne împinge sa stăm pe bancile din parc asezate în mod plăcut între copacii care stau sa inverzeasca, ..din păcate nu ne putem bucura foarte mult de mirosul proaspăt al ierbii , ar fi ne politicos sa ne lăsăm aşteptaţi de gazdele muzeului. Intrăm cu pasi marunti...si dintr- odata
data toţi suntem cu zambetul pe buze. Am văzut maşini foarte vechi, telefoane , machetele trenurilor si a tramvaielor. Ne-a impresionat si aceasta vizita, a fost peste aşteptările noastre.
data toţi suntem cu zambetul pe buze. Am văzut maşini foarte vechi, telefoane , machetele trenurilor si a tramvaielor. Ne-a impresionat si aceasta vizita, a fost peste aşteptările noastre.
Muzeul Ntional Militar
Asa a inceput totul...
Deschiderea proiectului a avut loc la Colegiul Naţional Gheorghe Lazar din Bucuresti, atunci am cunoscut o parte din muzeografi.
A urmat vizitarea Muzeului de Istorie al Municipiului Bucuresti.
Afara era bine, asteptam sa vină primăvara..dar nu , nu a fost asa. Ne-am uitat pe geam si..ningea. Nimic nu ne putea împiedica sa ne bucurăm de ce vedem.Cu siguranţă toţi am fost orbiti de arhitectura interioară a clădirii. Pereţii erau foarte înalţi iar scările foarte mari. Oglinda era imensă, a fost prima care mi-a sărit în ochi. Poate peste cativa ani am sa revin la acest minunat muzeu .
A urmat vizitarea Muzeului de Istorie al Municipiului Bucuresti.
Afara era bine, asteptam sa vină primăvara..dar nu , nu a fost asa. Ne-am uitat pe geam si..ningea. Nimic nu ne putea împiedica sa ne bucurăm de ce vedem.Cu siguranţă toţi am fost orbiti de arhitectura interioară a clădirii. Pereţii erau foarte înalţi iar scările foarte mari. Oglinda era imensă, a fost prima care mi-a sărit în ochi. Poate peste cativa ani am sa revin la acest minunat muzeu .
5 Licee 5 Muzee
5 Licee 5 Muzee a fost un proiect cultural si educational sustinut de ECDL si Primăria Mun. Bucuresti. La acest proiect au luat parte elevi a 5 licee din Bucuresti printre care si Costin Nenitescu , liceul în care sunt eleva. Singurul lucru de care ne temeam la inceput a fost concurenţa deoarece numărul elevilor participanti la acest proiect a fost foarte mare. Vizita la muzeu se facea cu profesoarul coordonator in fiecare săptămîna după care fiecare elev trebuia sa-si pună părerile intr-un eseu.
joi, 13 mai 2010
duminică, 2 mai 2010
Prietenii
Ma gandesc mereu, ce sunt prietenii?Ce trebuie sa faca ei? Care este rolul lor..? Oare exista prieteni? Mereu am avut langa mine "prieteni" care ma criticau, radeau de alegerile pe care le faceam. Cand aveam nevoie de ei atunci dispareau , nu erau de gasit. Am invatat sa fiu o prietena buna si cinstita, sa-i ascult pe cei din jur sa le fiu aproape cand le este greu, atunci cand e nevoie de mine sa fiu acolo, cu toate astea nu am invatat sa am prieteni adevarati. Imi amintesc cat de usor ne faceam prieteni in copilarie, un zambet si o privire sincera erau de ajuns pentru a ne apropia de alti copii devenind prieteni. Acum totul costa...prietenii sunt foarte scumpi, nu doar financiar ci si sentimental, atunci cand ai incredere intr-un prieten/a care pana la urma te tradeaza sau te minte e dureros, te simti folosit simti ca ai pierdut pe cineva drag, de fapt asta se si intampla. Din fericire am cunoscut si tineri care au ramas prieteni din copilarie si cu siguranta distanta care ii desparte Tulcea-Timisoara nu este o piedica in prietenia lor deoarece sunt aproape sufleteste , se ajuta reciproc , au incredre unul in celalalt iar asta este esntialul unei prietenii adevarate.
sâmbătă, 20 februarie 2010
....
E trist sa vad numai oameni necajiti pe strada, e vorba de oamnei in general. Ii auzi mereu prin tramvaie, masini chiar si pe strada vorbind de saracie, de greutati. Asta e tara noastra..cu bune si cu rele,din pacate cele bune si frumoase nu sunt pe strada tuturor. Ce sa mai zicem de "fetitele" de 13-14 ani care renunta la copilarie cu dorinta de a arata ca nu stiu ce cantareata sau actrita astfel lasand in urma ani ai copilariei..dorind sa se imbrace cat mai sexy. E clar ca tara noastra e intoarsa cu susul in jos. Trist, dar cu toate astea e si tara mea si trebuie sa ma obisnuiesc sa traiesc intr-o continua agitatie si imbulzeala ,ipocrizia ocupand locul 1 la noi in tara.
joi, 18 februarie 2010
Mama
Stim cu totii ca MAMA este cea mai buna persoana din lume, este femeia care vrea sa-si vada copiii fericiti ducand o viata frumoasa. Eu am inteles tarziu ce inseamna MAMA ,vina fiind doar a mea. Am invatat cine este mama atunci cand i-am simtit lipsa, cand dorul era mare.... Acum vad in mama mea cea mai buna prietena , singura prsoana care ma poate ajuta in momentele grele, una dintre primele persoane care se gandeste la binele meu inaintea binelui ei. Imi amintesc cu tristete de momentele in care imi vorbea iar eu o respingeam , o respingeam din cauza incapatanarii mele, credeam ca pot rezolva singura toate problemele fara a asculta de sfaturile celor din jur, nici de cel al mamei care consider eu acum, este cel mai important. Acum astept cu nerabdare clipa in care o voi revedea, sa-i pot spune ce am mai facut sa ii cer sfaturi pentru ca sincer am nevoie, este singura care imi poate asculta, intelege si ajuta sufletul.
miercuri, 17 februarie 2010
Viata vazuta din ochii ....
Eh... pentru unii viata nu reprezinta nimic, nu ii pot judeca in schimb cred ca ii pot ajuta, e foarte important ca in momentele grele sa le fim alaturi . Imi amintesc de zilele cand aveam nevoie de un suflet cald langa mine, sa ma sprijine , sa-mi fie alaturi...au aparut si acei oameni sinceri dar tarziu mult prea tarziu. Au aparut atunci cand increderea in mine era 0, cand ma gandeam doar la moarte dar uite ca mi-am revenit :d sunt cu zabetul pe buze. Datorita suferintei am invatat sa iert sa iubesc mai mult , am invatat ca orice am pe suflet trebuie sa spun cuiva..unui suflet chiar si unui animal doar asa ma voi descarca sufleteste. LUPTATI CU ADEVARAT PENTRU CE VA DORITI, CARTE SE VA INCHIDE INTR-O BUNA ZI
Abonați-vă la:
Postări (Atom)