duminică, 16 ianuarie 2011

Ultima primavara ca elev.....






Primavara sperie dar îmi place, e greu de explicat ce simt. Poate astenie, poate un anotimp care reprezintă. De cele mai multe ori am trecut prin primăvara singura....eu , soarele, cerul si gandurile mele. Ganduri si griji pe care le consider grele, sunt conştientă ca peste ani si ani îmi vor lipsi grijile si problemele de acum.
Asta este ultima primăvara din timpul şcolii mele, ultimul an de liceu. Am multe de spus dar vreau sa încep prin a descrie primăvara mea. Îmi amintesc cu groaza de anii trecuţi cand vedeam copacii cum infloresc si parcurile pline, aveam un sentiment trist. Eram retrasă si incercam doar sa înţeleg ce se intampla...pentru mine era greu , nu era o simpla primăvara sau nişte copaci
simpli care deveneau veseli. Toate schimbarile naturii făceau sa înţeleg viaţa, imi era de ajuns sa ma uit la o floare..intelegeam multe :D aveam impresia ca imi vorbeste:)). Tot primavara imi este o prietena buna, este singurul anotimp care ma ajuta, este singura perioada a anului in care pot face multiple modificari in viata mea. Imi dau seama ca nu am nevoie de asa multi "prieteni " langa mine si imi este mult mai usor sa renunt la ei, pot renunta mult mai usor la o relatie, ma consider realista. Iubesc primavara:)
Ultima primavara ca elev ...A trecut repede,imi amintesc ca eram cls a -IX-a ,am intrat cu frica in liceu si mi-am inatalnit colegii alaturi de care urma sa ma maturizez in urmatorii ani:D. Profesorii isi doreau sa faca din noi adevarati adulti:D....ce vremuri. De la diriga am invatat sa tac, si sa- mi urmaresc interesul;). Tot in perioada liceului am dat nas i
n nas cu dragostea:))..ce tragedie:)). Timpul a trecut repede, am plans, am ras, ne-am consolat intre noi.
Este ultima primavara ca elevi pentru noi..nu ne putem bucura prea mult, avem un bac care se apropie de usa si pe care trebuie sa-l primim cu bratele deschise:))
Ultima primavara este a povestilor si a dorintelor, povestim si ne amintim cu drag de anii ce au trecut , de toate clipele din liceu alaturi de profesori si colegi. Ne amintim de perioada in care ne in
dragosteam de 2 -3 ori pe luna :D iar apoi la fel de repede ne trecea.
Dorinte sunt multe; bacul, o facultate, un loc de munca si multe altele. Oare peste 10 ani ce vom fi? Imi doresc ca Dumnezeu sa le lumineze drumul in viata colegilor mei iar intr-o zi acel drum sa ne uneasca pentru a ne aminti de frumosii si scumpii ani de liceu.

duminică, 17 octombrie 2010

marți, 12 octombrie 2010

Cineva cu o chitara - Noapte la mare noapte la munte

Primii pasi


În general copiilor le este teamă sa facă primul pas,probabil se tem ca vor cădea . Al doilea pas e un început bun, apare curajul si vointa. Urmatorii pasi sunt facuti cu mai multă încredere iar la puţin timp pot alerga fără frica. Toţi ne-am lovit de pasii vietii dar nu toţi am ştiut cum sa o luăm treptat pas cu pas. Cu siguranţa primii pasi au fost cei mai uşori. M-am trezit dintr-un vis..un vis frumos care a devenit coşmar peste noapte. Atunci am simţit ca pierd, îmi lipsea curajul si voinţă de a merge mai departe. Făceam un pas dar prăbuşeam, un pas greu, apăsător care uneori nu lasă sa dorm , simţeam ca-mi ia respiraţia. Îmi rămăsese credinţa în Dumnezeu, era singurul care stia ce am în suflet si cat de greu este sa merg mai departe. Am început sa rog pentru luminarea sufletului meu, făceam toate astea pentru ca trebuia...îmi era frica, îmi era frica ... Doream sa fiu iubită,nu neapărat de iubirea pe care o pierdusem pur si simplu sa fie cineva langă mine sa simt protejata si totodată sa daruiesc ce aveam mai bun (iubirea) unei persoane care o merită. Nu ceream decat sa fie langa mine. În acele momente de singuratate ieseam singura afara, asta linistea.Vantul..doar el necajea, îmi amintea de trecut, iar parul ce se lasa purtat de el făcea sa îmi doresc sa iubesc din nou, nici eu nu mai înţelegeam. Intr-o zi visul meu sau mai bine zis visul sufletului meu a devenit realitate. M-am îndrăgostit, dar aveam alte sentimente mult mai diferite. Eram bucuroasa ca sufletul lui m-a readus pe drumul ce bun. Langa el m-am simţit respectată, protejata..e mult mai bine:). Concluzie: Primul pas este întotdeauna greu, dar al doilea cu puţin ajutor din partea unui suflet bun devine mai uşor si mai sigur.

joi, 17 iunie 2010

5 Licee 5 Muzee

Festivitatea de premiere

Cupa 5Licee-5Muzee a fost castigata de noi evident:D
Grupa 1 , Prof.coordonator Felicia Huides
Colegiul Tehnic Costin Nenitescu

Muzeul Satului

Am ajuns si la sfîrşit:), am lăsat ultimul pe lista acest Muzeu deoarece este singurul în aer liber, a venit primăvara si ne putem bucura de copacii infloriti, mirosul frumos al florilor si aerul curat. Gazda ne-a primit cu braţele deschise ba chiar si cei mici au fost încîntaţi de venirea noastra ..cocoşii:)) da cocoşii de la muzeul satului ne-au inveselit cu glasul si cîntecul lor. La acest Muzeu am văzut case vechi împreună cu tradiţiile si istoriile zonelor din România. A fost ultima vizita la Muzeu, urmează premiera care încă nu ştim unde va avea loc.